Castelul este la origine o construcţie medievală cu rol de locuinţa, destinată totodată să protejeze o familie nobiliară şi să simbolizeze autoritatea într-un domeniu
Primele castele au fost construite din lemn, adesea pe o colină naturală sau artificială (în franceză, motte castrale sau moţa feudală), apoi au fost construite din piatră pentru a rezistă mai bine noilor arme şi tehnici de război. Aceste construcţii au fost numite castele întărite sau cetăţi.
În epoca Renaşterii, o dată cu avansurile tehnologice cunoscute de artilerie , regii Franţei au decis să nu mai edifice castele de apărare, ci să pună accentul pe confort şi pe plăcere. În acelaşi timp, castelele întărite au fost modificate şi reamenajate astfel încât să ofere un confort sporit. Exemplul monarhilor francezi a fost urmat foarte curând de către toată nobilimea europeană. Astfel au fost construite castele de plăcere precum Castelul Lázár, Egeskov, Chenonceau sau Sanssouci, iar vechi cetăţi sau castele întărite precum Bran, Castelul Corvinilor, Windsor sau Leeds au fost transformate în locuinţe somptuoase.
Spre deosebire de palat , care e un edificiu somptuos ridicat într-un spaţiu urban, castelul are particularitatea de a desemna, încă din Evul Mediu , o reşedinţa nobiliară sau princiară rurală.
În epoca Renaşterii, o dată cu avansurile tehnologice cunoscute de artilerie , regii Franţei au decis să nu mai edifice castele de apărare, ci să pună accentul pe confort şi pe plăcere. În acelaşi timp, castelele întărite au fost modificate şi reamenajate astfel încât să ofere un confort sporit. Exemplul monarhilor francezi a fost urmat foarte curând de către toată nobilimea europeană. Astfel au fost construite castele de plăcere precum Castelul Lázár, Egeskov, Chenonceau sau Sanssouci, iar vechi cetăţi sau castele întărite precum Bran, Castelul Corvinilor, Windsor sau Leeds au fost transformate în locuinţe somptuoase.
Spre deosebire de palat , care e un edificiu somptuos ridicat într-un spaţiu urban, castelul are particularitatea de a desemna, încă din Evul Mediu , o reşedinţa nobiliară sau princiară rurală.
Castel de la sfârşitul secolului al XIX - lea.
Castel din Cluj de la sfârşitul secolului al XIX -lea
Pe teritoriul României există aproape 200 de castele, marea lor parte fiind concentrată în Ardeal. Unele dintre ele sunt celebre, precum Branul, Peleşul din Sinaia, Castelul Corvinilor din Hunedoara sau Palatul Cantacuzino din Buşteni, iar altele zac în uitare, într-o mizerie profundă şi lăsate de izbelişte de proprietari. Urmaşii vechilor nobili au revendicat majoritatea acestora, le-au păstrat sau le-au vândut mai departe. Câteva dintre castelele patriei găzduisc şcoli, muzee sau spitale.Aventura castelelor din spaţiul actual românesc porneşte din veacurile XIV-XV şi se întinde apoi, cu unele excepţii, până spre finalul veacului XIX. Mărturie a creaţilor vechilor familii de conţi sau boieri sunt cele 190 de castele aflate în diverse stadii de conservare. Unele arată exemplar, iar altele încă aşteaptă restaurarea care nu vine mai niciodată din considerente financiare. Multe dintre vechile incinte sunt uitate şi zac în paragină, cu doar câteva ziduri care mai se încăpăţânează să stea în picioare.Cele mai multe dintre castele sunt construite de familii importante din Ardeal, precum Banffy, Haller, Beldy, Teleki, Kemeny, Kornis, Veress, Wass, Mikes, Apafi, Rhedey, Ugron, Bethlen etc. În timp proprietarii s-au schimbat, însă în 1945 toate au avut aceeaşi soartă: au fost naţionalizate şi au devenit fie sanatorii, fie şcoli sau chiar depozite de cartofi. După 1989, multe au fost retrocedate iar altele sunt ţinute de autorităţile locale sau centrale.Există o vale a Loire şi în Ardeal. Aceasta poate fi încadrată în judeţul Mureş. Castelul Apor din localitatea Abuş a fost construit de familia Gyullaffy de Rattot în secolul al XIV-lea şi a fost reconstituit de famia Apor la început de XIX în stil neo-clasicist-empirist. Aici a funcţionat o bibliotecă celebră cu 6.000 de volume, făcută praf de regimul comunist. În timp, la castel au funcţionat un magazin, un han, o şcoală, o grădiniţă şi un centru cultural. După ’90 a fost retrocedat moştenitorilor familiei Apor, care au început renovarea.